Haideți să ne imaginăm cum trebuie să arate lumea lui Liviu Dragnea. O lume guvernată de legi care să-i asigure o protecție de faraon. Nimeni să nu îndrăznească să critice, să sufle un cuvânt despre augusta sa persoană, iar el, veșnic tânăr și ferice, să plutească în sfera puterii dupe cum vrea mușchiul lui. Asta e părerea lui Dragnea despre democrație: Mucles! Se pișă de fapt mustăciosul pe ea democrație, pe libertatea de expresie, pe opinii. Individul ăsta e de fapt Cristina Anghel emasculată, învățătoarea fomistă care a ajuns senatoare din milă. Cei doi și cu madam Jipa, cea cu mirungerea, sunt trei exemple de făcături politice oribile. Cică Dragnea se teme de defăimare. Auzi? El se teme de defăimare. Un poltron care, alături de alte zeci de caricaturi politice și parlamentare, a defăimat constant ideea de democrație, de libertate, se simte amenințat de defăimare. N-ar susține/propune, acest parazit social, o lege de care să se bucure copii cu autism, de exemplu. Că și așa legea aia zace pe undeva, fără să-și bată nimeni capul de lipsa ei de eficiență, chipurile din cauza normelor metodologice. Să se ducă defăimătorul nației, alături de alți defăimători de profesie ai României și să-și bată capul cu legea autismlui. Să stea ei zile și nopți, să-și încordeze prepuțul gândirii și să rezolve o dată problema. Nu, el, marele Dragnea, jignitul, sensibilul, onorabilul Liviu Dragnea vrea legi care să-i apere onoarea. Că, deh, am văzut în filme, și mafioții au onoare. Faza faină e că așa înțelege șeful PSD să ridice moralul candidaților social-democrați înainte de lupta de la locale! Băi, Dragnea, părerea mea că tu ești prea prost chiar și pentru PSD!
Share
